Poate fi schimbat stilul de atașament?
Poate fi schimbat stilul de atașament? Descoperă, din perspectiva EFT, cum experiențele emoționale noi pot transforma tiparele de relaționare și pot susține un atașament mai sigur.
Dacă ai observat că reacționezi mereu în același fel în relațiile apropiate, este posibil să te fi întrebat: „Oare pot să schimb stilul meu de atașament?”
Poate că atunci când simți distanță din partea partenerului devii neliniștit, cauți reasigurare și încerci să restabilești imediat apropierea. Sau poate că, dimpotrivă, când relația devine intensă, te retragi, îți ascunzi emoțiile și preferi să te descurci singur.
Din perspectiva Terapiei Centrate pe Emoții (EFT), răspunsul nu este că oamenii sunt condamnați să repete pentru totdeauna aceleași tipare. Schimbarea este posibilă prin experiențe emoționale noi, prin implicare mai profundă în propria experiență și prin relații în care vulnerabilitatea poate fi întâmpinată cu siguranță și acceptare.
Stilul de atașament nu este o etichetă definitivă.
Este ușor să privim stilul de atașament ca pe o etichetă:
„Sunt evitant.”
„Sunt anxios.”
„Eu așa am fost dintotdeauna.”
Însă perspectiva EFT pune accentul pe procesul prezent: modul în care experiențele interioare și relaționale sunt construite și reconfirmate în prezent. Sinele este văzut ca fiind în continuă construcție, definit în interacțiune cu ceilalți.
Asta înseamnă că este important nu doar să identificăm un anumit stil, ci să înțelegem:
* ce se întâmplă atunci când nevoile de atașament sunt activate;
* ce emoții apar;
* cum încercăm să ne protejăm;
* cum răspunde partenerul;
* cum reacția lui influențează următoarea noastră reacție.
Ce trebuie schimbat, de fapt?
În EFT, obiectivul nu este să transformăm o persoană „evitantă” într-una care caută permanent apropierea sau o persoană „urmăritoare” într-una care nu mai are nevoie de reasigurare.
Mai important este să se schimbe pozițiile de interacțiune și ciclurile relaționale.
Un partener poate învăța să recunoască:
„Când mă simt nesigur, încep să insist.”
Iar celălalt poate ajunge să observe:
„Când simt presiune, mă retrag.”
Dar schimbarea devine mai profundă atunci când fiecare poate accesa emoția și nevoia aflate sub aceste reacții.
De exemplu:
„Când te retragi, mă sperii. Mi-e teamă că nu mai contez pentru tine.”
sau:
„Când simt că ești foarte supărată pe mine, mă închid. Mi-e teamă că nu voi reuși să fac nimic bine.”
În acest fel, reacțiile automate pot începe să fie înlocuite de exprimarea directă a vulnerabilității și a nevoilor de atașament.
Cum se produce schimbarea în EFT?
Procesul EFT este organizat în etape. Mai întâi, cuplul este ajutat să identifice și să reducă circularitatea negativă. Apoi, în etapa a doua, se urmărește schimbarea pozițiilor de interacțiune și crearea unor noi evenimente de conectare.
- Accesarea emoțiilor și nevoilor ascunse
Primul pas este să putem ajunge dincolo de reacția vizibilă.
În loc să rămânem la:
„Mă enervează că nu vorbește cu mine.”
putem descoperi:
„Când nu vorbește cu mine, mă simt singur și mi-e teamă că ne pierdem.”
Sau, în spatele retragerii:
„Mă închid pentru că mă simt copleșit și mi-e teamă să nu fiu respins.”
În EFT, această aprofundare a experienței emoționale este importantă pentru ca schimbarea să nu rămână doar la nivel intelectual.
- Acceptarea vulnerabilității celuilalt
Un moment important apare atunci când partenerul poate auzi vulnerabilitatea celuilalt fără să răspundă prin vechiul tipar.
De exemplu, dacă unul dintre parteneri spune:
„Mi-e foarte teamă că nu mai contez pentru tine.”
celălalt poate răspunde diferit de cum o făcea înainte:
„Acum înțeleg cât de singur te-ai simțit.”
- Exprimarea directă a nevoilor de atașament
Un alt element important este trecerea de la exprimarea nevoii prin vechile strategii la exprimarea ei directă.
În loc de:
„Niciodată nu ești acolo pentru mine!”
poate apărea:
„Am nevoie să vii spre mine când mă sperii și să-mi arăți că sunt important pentru tine.”
În loc de:
„Lasă-mă în pace!”
Poate deveni:
„Când mă simt copleșit, am nevoie de puțin timp, dar vreau să știi că nu plec din relație.”
Ce se întâmplă cu partenerul evitant?
Un partener evitant reangajat poate deveni mai conștient de propriile emoții, poate accepta aspecte ale sinelui pe care anterior nu le putea asuma și poate începe să își exprime fricile și nevoile de atașament.
Schimbarea poate arăta astfel:
„Când te văd foarte supărată, primul meu impuls este să mă retrag. Dar acum îmi dau seama că, de fapt, mi-e teamă. Mi-e teamă că nu pot să te ajut și că voi eșua din nou. Și totuși vreau să rămân aici cu tine.”
Aceasta este o schimbare importantă: persoana nu mai este organizată exclusiv în jurul protecției prin retragere, ci poate rămâne în contact cu emoția și cu partenerul.
Ce se întâmplă cu partenerul care urmărește conexiunea?
Și partenerul care caută intens apropierea poate avea nevoie să își schimbe poziția.
Astfel, critica poate fi transformată într-un mesaj vulnerabil:
„Mi-e dor de tine și mi-e teamă că nu mai sunt important pentru tine.”
În loc să îl împingă pe celălalt să se apere sau să se retragă, acest mesaj îi poate oferi o șansă reală de a răspunde.
Experiențele emoționale noi pot schimba vechiul tipar
Unul dintre principiile centrale prezentate în materialele EFT este că schimbarea este o experiență emoțională corectivă: o deschidere și o implicare mai profundă cu experiența de sine și a celuilalt.
Asta înseamnă că nu este suficient să înțelegem intelectual:
„Am un stil de atașament evitant.”
sau:
„Partenerul meu are un stil anxios.”
Putem ști aceste lucruri și totuși să repetăm același dans.
Schimbarea apare atunci când, într-un moment în care vechiul tipar ar fi fost activat, se întâmplă ceva diferit.
Un partener se apropie în loc să critice.
Celălalt rămâne prezent în loc să se retragă.
Unul își exprimă frica.
Celălalt răspunde cu acceptare.
Apoi experiența este repetată.
Repetiția este importantă în consolidarea noilor poziții relaționale.
Se poate construi un atașament mai sigur?
În modelul EFT, da, procesul terapeutic urmărește ca oamenii să devină mai flexibili, mai implicați emoțional și mai capabili să răspundă nevoilor de atașament.
În terapia individuală orientată pe EFT, materialele descriu schimbarea către o funcționare mai sigură prin mai mult echilibru, coerență, integrare și flexibilitate, precum și printr-o imagine mai pozitivă despre sine și ceilalți.
În terapia de cuplu, schimbarea se vede prin mai multă disponibilitate și responsivitate, solicitări mai directe ale nevoilor și o capacitate crescută a partenerilor de a se implica emoțional.
Ce poate împiedica schimbarea?
Schimbarea nu este întotdeauna rapidă.
Vulnerabilitatea poate fi foarte înfricoșătoare, mai ales atunci când vechile strategii au avut o funcție de protecție.
Această perspectivă este importantă: faptul că îți este greu să fii vulnerabil nu înseamnă că „nu vrei să te schimbi”. Poate însemna că o parte din tine încă încearcă să te protejeze.
Cât de mult contează relația?
În perspectiva EFT, relația este un context important pentru schimbare.
Oamenii se pot dezvolta și pot deveni mai flexibili atunci când există condiții potrivite de siguranță și conectare. Materialele EFT subliniază orientarea spre creștere și nepatologizare și descriu schimbarea ca pe o experiență emoțională corectivă.
De aceea, o relație de cuplu poate deveni mai mult decât locul în care se repetă vechile răni. Poate deveni și locul în care apar experiențe noi:
„Pot să fiu vulnerabil și nu sunt respins.”
„Pot să cer apropiere și celălalt vine spre mine.”
„Pot să mă retrag dintr-un moment de copleșire fără să abandonez relația.”
„Pot să rămân prezent când partenerului îi este greu.”
Aceste experiențe pot contribui la construirea unei relații mai sigure.
Poate că întrebarea nu este doar:
„Ce stil de atașament am?”
Ci:
„Ce fac atunci când mi-e teamă că voi pierde conexiunea și ce posibilitate am acum de a răspunde diferit?”
În EFT, această trecere de la vechile patternuri către noi poziții de interacțiune poate deschide drumul către o conexiune emoțională mai sigură.