PERICOLELE ECRANELOR PENTRU COPIII NOȘTRI

„Ceea ce le facem copiilor noștri e de neiertat! Niciodată în istoria omenirii nu s-a desfășurat o asemenea experiență de decelebrare la o scară atât de mare”, susține Michel Desmurget, doctor în neuroștiințe și director de cercetare, sintetizând numeroase studii științifice internaționale despre efectele reale ale ecranelor, concluzia lui fiind clară: „Ai grijă la ecrane, sunt otrăvuri lente!”

Consumul digital al noilor generații este astronomic. Încă de mici, copiii irosesc multe ore pe diverse ecrane (smartphone, tabletă, televizor etc.), ajungând în adolescență la aproape 7 ore pe zi. Contrar credinței populare, această abundență de ecrane nu îmbunătățește deloc abilitățile copiilor noștri. Dimpotrivă, are consecințe grave asupra sănătății (obezitate, speranță de viață redusă, etc.), asupra comportamentului (agresivitate, depresie, comportament riscant etc.) și asupra capacităților intelectuale (limbaj, concentrare, memorare etc.).

Fără ecrane înainte de vârsta de 6 ani

În această etapă de vârstă, fiecare minut contează. Nu înseamnă că trebuie să-l suprastimulăm pe copil, transformându-i viața într-un infern de activități, ci că trebuie să-i asigurăm un mediu stimulator și „hrănitor”. Iar ecranele nu fac parte din acest mediu.

Multe studii au arătat că la copilul mic e suficientă o expunere zilnică medie de 10-30 minute pentru a provoca daune semnificative, mai ales în plan  intelectual (limbajul etc.). Prin urmare, ca să crească așa cum trebuie, copiii nu au nevoie de Apple, ci de latura omenească. Au nevoie de cuvinte, zâmbete, mângâieri. Au nevoie să experimenteze, să-și mobilizeze corpul, să alerge, să sară, să atingă, să manipuleze diverse forme. Au nevoie să doarmă, să viseze, să se plictisească, să se joace, să „simuleze”. Au nevoie să privească lumea, să interacționeze cu alți copii. Au nevoie să învețe să citească, să scrie, să socotească, să gândească. În inima acestei efervescențe, ecranele sunt ca un curent de gheață: nu doar că îi răpesc dezvoltării un timp prețios, ci și destructurează numeroase experiențe fundamentale legate, de exemplu de atenție. Când îl pui pe un puști de 2, 3 sau 5 ani în fața televizorului sau a jocului video „de acțiune”, îi stimulezi masiv atenția vizuală și îi cultivi doar „distractibilitatea”, capacitatea de a se orienta rapid spre tot felul de stimuli externi (vizuali, auditivi), pe care îi gravezi în creierul său – și asta în momentul în care, el trece prin perioada de cea mai intensă plasticitate. A-i feri pe copiii mici de aceste instrumente rapace nu prezintă decât avantaje. Pentru copiii de până la 6 ani, singura recomandare rezonabilă e cuprinsă în două cuvinte: fără ecrane.

După vârsta de 6 ani: cel mult 1 oră pe zi

Ecranele recreative (de orice tip: televizor, jocuri video, tablete etc.) au impact nociv măsurabil începând de la 60 minute de utilizare zilnică. Sunt afectate relațiile intrafamiliale, reușita școlară, concentrarea, obezitatea, somnul, speranța de viață etc. Din nefericire, este imposibil să se determine cu exactitate dacă problema începe de la 30 minute sau dacă survine abia după trei sferturi de oră sau 1 oră completă. Se poate, deci, recomanda să se mențină undeva între 30 minute (limita prudentă) și 60 minute  (limita tolerantă) expunerea zilnică la ecranele recreative a copiilor mai mari de 6 ani. Aceste jalaone pot fi formulate mai degrabă pe o bază săptămânală, nu zilnică. Un copil care nu consumă deloc ecrane recreative în zilele de școală și se uită în weekend  timp de 90 de minute pe zi, ar respecta ușor limitele impuse.

Nu doar timpul e important. Jaloanele definite aici sunt valabile și pentru conținuturi adaptate și urmărite la ore acceptabile. Astfel jocul video extrem de violent sau cu conținuturi sexuale explicite ar trebui interzis la 12, 14 sau chiar 16 ani, indiferent de oră. Unui puști de 6, 8 sau 10 ani, care a doua zi trebuie să meargă la școală ar trebui să i se interzică să stea la televizor duminică până la ora 11 seara, chiar dacă e vorba despre una dintre cele mai nevinovate comedii de familie.

Numeroase studii au constatat că există efecte nefaste încă de la 60 de minute zilnice, indiferent de conținuturile consumate. Singurul lucru ce contează în final e că utilizarea de ecrane se produce în detrimentul altor ocupații, mult mai esențiale și mai „hrănitoare” pentru organismul în dezvoltare. Vor fi ore pierdute, care nu mai pot fi niciodată recâștigate odată trecute marile perioade de plasticitate cerebrală proprii copilăriei și adolescenței. Cumulată între 6 și 18 ani, această „ridicolă” singură oră zilnică reprezintă modica sumă de 5 ani școlari, deci 2 ani și jumătate de activitate salariată cu normă întreagă.

E importantă stabilirea unor reguli de utilizare precise (fără ecrane recreative înainte de a merge la școală, nici seara înainte de culcare, nici în timpul temelor, fără televizor în dormitor, mai degrabă un telefon simplu decât un smartphone etc.). Pentru a fi pe deplin operante, aceste reguli și dispoziții nu trebuie impuse cu brutalitate, ci explicate de la vârste fragede. Trebuie insistat cu hotărâre și cu cuvinte simple asupra faptului că ecranele subminează inteligența, perturbă dezvoltarea creierului, dăunează sănătății, favorizează obezitatea, tulbură somnul etc.

Ecranele și rezultatele școlare nu fac casă bună

Utilizarea cumulată (televizor, telefon, tabletă, computer etc.) prezice, fără nici o surpriză, o diminuare semnificativă a performanței școlare.

Chiar dacă unii se descurcă bine în ciuda unui consum digital important, e clar că prețul social este major  și că  performanța unui grup de elevi care consumă 1 oră de ecrane pe zi va fi semnificativ mai slabă la nivel colectiv față de performanța unui grup similar din punct de vedere sociodemografic care nu consumă deloc ecrane. Faptul că notele unui adolescent hiperconectat sunt bune nu presupune că ele nu ar fi semnificativ mai bune în lipsa ecranelor.

Un alt studiu a arătat  că școlarii din ciclul primar care nu au televizor în cameră au note mai bune la matematică (+19%), exprimare scrisă (+17%) și înțelegere scrisă (+15%) față de colegii lor care au unul. Iar un studiu care a implicat peste 4500 de elevi de 9-15 ani a arătat că numărul de elevi care obțineau o medie de excelență scădea aproape liniar în funcție de timpul petrecut în fața televizorului pe durata unei săptămâni, trecând de la 49% pentru grupul fără televizor la 24% pentru grupul care afișa o utilizare de peste 4 ore zilnice.

Literatura științifică e clară, coerentă și indiscutabilă: cu cât elevii se uită mai mult la televizor, cu cât joacă mai multe jocuri video, cu cât se folosesc mai mult de smartphone, cu cât sunt mai activi pe rețelele sociale, cu atât notele scad vertiginos.

Cu cât statele investesc în tehnologiile informației și comunicării pentru învățământ, cu atât performanța elevilor se diminuează. Cu cât elevii petrec mai mult timp cu aceste tehnologii cu atât notele lor scad  mai dramatic. Toate aceste date sugerează că actuala mișcare de digitalizare a sistemului școlar ține de o logică mai mult economică decât pedagogică. În realitate, digitalul e înainte de orice un mijloc de a resorbi amploarea cheltuielilor educative. El îl aruncă pe profesorul calificat pe o listă lungă a profesiilor pe cale de dispariție. Acest profesor costă scump – prea scump. În plus, e greu să formezi profesori buni.

Mai multe ecrane înseamnă mai puține discuții și experiențe împărtășite

Pentru a favoriza dezvoltarea unui copil, e preferabil să li se acorde timp interacțiunilor omenești, mai cu seamă celor intrafamiliale, nu ecranelor – lecție confirmată recent de un studiu ce arată acțiunea negativă a timpului global dedicat ecranului asupra dezvoltării motorii, sociale și cognitive a copilului.

Dacă ți se pare că situația nu e gravă, să facem socoteala: timpul total de interacțiune răpit de 60 de minute zilnice de televizor în primii 12 ani din viața unui copil se ridică la 2500 de ore, adică 156 de zile în stare de veghe, aproape 3 ani școlari și 18 luni de activitate salariată cu normă întreagă. Nu-i chiar o nimica toată, mai ales dacă raportăm aceste date la consumuri nu de 1 oră, ci de 2-3 ore pe zi.

Nu trebuie să le atribuim ecranelor întreaga responsabilitate pentru toate neajunsurile menționate. Ar fi absurd. Însă ar fi și mai absurd să se nege orice formă de implicare. Există numeroase studii ce arată cât de puternic influențează consumul de ecrane și dezvoltarea limbajului. Așadar, cu cât crește consumul de ecrane, cu atât inteligența verbală se diminuează, dar și capacitatea de concentrare a atenției.

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Dr. Desmurget, Michel – Fabrica de dependenți digitali, Editura For You, București, 2020.