De ce par bărbații mai puțin emoționali? Perspectiva EFT asupra emoțiilor masculine
De ce par bărbații mai puțin emoționali? Descoperă cum explică EFT diferențele în exprimarea emoțiilor, vulnerabilitatea și retragerea emoțională în relații.
Simt bărbații diferit emoțiile?
„Bărbații sunt mai puțin emoționali decât femeile?”
„De ce unii bărbați nu vorbesc despre ceea ce simt?”
„De ce pare că el nu are emoții, în timp ce eu simt totul atât de intens?”
Sunt întrebări frecvente în relațiile de cuplu.
Din perspectiva terapiei centrate pe emoții (EFT), întrebarea poate fi formulată puțin diferit: nu doar „cât de emoțional este un bărbat?”, ci „ce face cu emoțiile sale atunci când acestea devin dificile, amenințătoare sau vulnerabile?”
Un bărbat poate simți profund și, în același timp, să aibă dificultăți în a recunoaște, tolera sau exprima ceea ce se întâmplă în interiorul lui.
În EFT, lipsa exprimării emoției nu este echivalentă cu lipsa emoției.
Bărbații au emoții diferite de femei?
Nu este util să pornim de la ideea că bărbații și femeile au două sisteme emoționale complet diferite.
Toți oamenii pot experimenta frică, tristețe, rușine, furie, bucurie, dor, singurătate, iubire și nevoia de apropiere.
Ceea ce poate diferi este modul în care aceste emoții sunt învățate și gestionate.
Un copil poate învăța, de exemplu, că este acceptabil să fie furios, dar nu este în regulă să plângă.
Poate învăța că trebuie să fie puternic, autonom și să se descurce singur.
Poate învăța să nu ceară ajutor.
Poate învăța că vulnerabilitatea îl expune.
În timp, aceste experiențe pot influența modul în care adultul se raportează la propriile emoții și la partener.
Ce spune EFT despre bărbatul care se retrage?
În EFT, retragerea nu este privită pur și simplu ca indiferență.
În anumite cicluri de cuplu, retragerea poate funcționa ca o strategie de protecție.
Atunci când emoțiile devin prea intense sau când nevoile de atașament sunt activate, un partener poate încerca să reducă activarea emoțională prin distanțare.
Poate:
* să tacă;
* să schimbe subiectul;
* să plece din cameră;
* să lucreze;
* să se uite la televizor;
* să se joace;
* să petreacă timp pe telefon;
* să evite discuțiile dificile.
Din exterior, comportamentul poate părea:
„Nu îi pasă.”
Din interior, însă, poate exista:
„Nu știu cum să stau cu ceea ce simt.”
sau:
„Dacă mă implic în această discuție, lucrurile vor deveni și mai dificile.”
Retragerea nu înseamnă neapărat că bărbatul nu simte.
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte atunci când privim relațiile prin lentila EFT.
De ce este atât de dificilă vulnerabilitatea pentru unii bărbați?
Vulnerabilitatea presupune un risc relațional.
Să spun:
„Mi-e teamă că nu mă mai dorești.”
este diferit de:
„Nu mai vreau să discut.”
Să spun:
„M-am simțit mic și insuficient când ai spus asta.”
este diferit de:
„Exagerezi.”
Să spun:
„Am nevoie să simt că sunt important pentru tine.”
este diferit de:
„Lasă-mă în pace.”
Prima variantă expune o parte vulnerabilă a sinelui.
A doua oferă protecție.
În EFT, obiectivul nu este să eliminăm strategia de protecție prin forță, ci să înțelegem ce protejează aceasta.
Furia poate ascunde alte emoții.
Un bărbat care pare furios poate fi, de fapt, și speriat, rănit, rușinat sau singur.
Furia este adesea mai ușor de exprimat decât vulnerabilitatea.
„Sunt furios pe tine” poate fi mai accesibil decât:
„M-a durut foarte tare că nu ai fost acolo pentru mine.”
În EFT, lucrăm cu diferența dintre emoția de suprafață și experiența mai profundă.
De aceea, terapeutul poate încetini momentul:
„Văd cât de multă furie apare aici. Dacă rămânem puțin cu ea, ce este atât de dureros în ceea ce s-a întâmplat?”
Nu presupunem că sub furie se află obligatoriu tristețe sau frică. Explorăm până când experiența clientului devine mai clară.
Rușinea poate fi ascunsă în spatele retragerii.
Pentru unii bărbați, una dintre emoțiile dificil de recunoscut poate fi rușinea.
De exemplu:
„Nu mai sunt suficient de bun.”
„Am eșuat.”
„Nu mai sunt atractiv.”
„Nu sunt bărbatul care ar trebui să fiu.
„Ar trebui să mă descurc singur.”
Când această experiență devine prea dureroasă, retragerea poate oferi o modalitate rapidă de a reduce contactul cu ea.
Aici este important să distingem între:
„Nu vreau să fiu cu tine.”
și
„Nu știu cum să fiu cu tine atunci când mă simt atât de vulnerabil.”
Diferența poate fi esențială pentru înțelegerea ciclului de cuplu.
Ce se întâmplă între cei doi parteneri?
EFT nu privește emoțiile doar individual, ci le urmărește în dansul relațional.
Un exemplu frecvent poate arăta astfel:
El se simte insuficient → se retrage.
Ea simte distanța → se teme că nu mai contează → cere, critică sau protestează.
El simte și mai multă presiune → se retrage și mai mult.
Ea vede retragerea ca pe o confirmare că nu este importantă → intensifică protestul.
Astfel apare un ciclu negativ în care fiecare reacție o declanșează pe următoarea.
Ce se află în spatele bărbatului „care nu vorbește”?
În terapia de cuplu, poate fi tentant să spunem:
„El este evitant și trebuie să învețe să comunice.”
Dar aceasta poate fi o simplificare.
În EFT, întrebarea devine:
„Ce se întâmplă cu el chiar înainte să se retragă?”
Poate exista:
* frica de critică;
* rușine;
* sentimentul că nu este suficient;
* neputință;
* frica de conflict;
* sentimentul că orice ar spune va fi greșit;
* dorința de a proteja relația prin evitarea escaladării;
* dificultatea de a tolera intensitatea emoțională.
Un bărbat care se retrage poate avea foarte multe emoții, dar foarte puține căi sigure de a le exprima.
„Nu simt nimic” poate fi un punct de plecare, nu un punct final.
Atunci când un client spune „nu simt nimic”, terapeutul EFT poate rămâne curios.
În loc de:
„Sigur simți ceva. Ce simți?”
poate fi mai util:
„Observ că atunci când ne apropiem de întrebarea despre ce se întâmplă în tine, apare un fel de gol. Cum este pentru tine să nu știi ce simți?”
Sau:
„Ce se întâmplă în corpul tău când vorbim despre asta?”
Sau:
„Dacă ar fi să punem pauză la toate explicațiile și să rămânem o clipă cu acest moment, ce observi?”
Astfel, terapeutul nu luptă cu protecția clientului.
O respectă și o explorează.
EFT nu încearcă să transforme bărbații în persoane „mai emotive”.
Scopul terapiei nu este ca un bărbat să devină mai expresiv doar pentru că terapeutul consideră că aceasta este varianta corectă.
Scopul este să poată avea mai mult acces la propria experiență emoțională, să o înțeleagă și să o poată comunica într-un mod care permite conectarea.
Ce înseamnă să fii vulnerabil într-o relație?
Vulnerabilitatea nu înseamnă să îi spui partenerului tot ce simți în orice moment.
Înseamnă să poți spune lucrurile importante atunci când relația are nevoie de ele.
De exemplu:
„Când te îndepărtezi de mine, încep să mă întreb dacă mai contez pentru tine.”
„Când ridici vocea, mă închid. Nu pentru că nu îmi pasă, ci pentru că mă simt copleșit.”
„Mi-e greu să îți spun că am nevoie de tine.”
„Mi-e rușine să îți arăt cât de mult mă afectează.”
Aceste mesaje pot schimba poziția partenerului în relație.
Nu mai este doar:
„cel care se retrage”
ci poate deveni:
„cel care riscă să se arate și să se îndrepte către partener.”
Cum poate ajuta EFT bărbații care își exprimă greu emoțiile?
EFT creează un spațiu în care emoția nu trebuie forțată.
Terapeutul:
- observă momentul emoțional;
- îl reflectă;
- validează strategia de protecție;
- explorează ce se află sub aceasta;
- ajută clientul să rămână suficient de mult cu experiența;
- transformă experiența într-un mesaj clar către partener;
- sprijină un nou răspuns relațional.
În acest proces, terapeutul poate „subția” riscul, ajutând clientul să împărtășească treptat cât de dificil este pentru el să fie vulnerabil.
Bărbații nu trebuie să învețe să simtă. Au nevoie să poată rămâne în contact cu ceea ce simt.
Aceasta este poate una dintre cele mai importante diferențe dintre perspectiva populară asupra emoțiilor masculine și perspectiva EFT.
Nu este neapărat vorba despre:
„El nu simte.”
Ci despre:
„Ce face el atunci când simte?”
Se apropie?
Cere ajutor?
Vorbește?
Se închide?
Se enervează?
Se refugiază în muncă?
Se joacă?
Se uită la televizor?
Devine foarte rațional?
Toate acestea pot fi modalități de reglare sau protecție care merită înțelese în context.
Emoțiile bărbaților nu sunt problema, ci relația cu vulnerabilitatea.
Din perspectiva EFT, nu este util să împărțim oamenii în „femei emoționale” și „bărbați care nu simt”.
Un bărbat poate simți profund și totuși să se retragă atunci când emoția devine prea vulnerabilă.
Poate părea calm în timp ce în interior se simte rușinat, speriat sau singur.
Poate spune „nu vreau să vorbesc” în timp ce o parte din el își dorește apropiere, dar o altă parte încearcă să îl protejeze.
De aceea, în EFT întrebarea esențială nu este:
„De ce nu își exprimă emoțiile?”
ci:
„Ce se întâmplă cu el atunci când emoția și nevoia de atașament devin suficient de importante încât să îl facă vulnerabil?”
Iar de aici poate începe schimbarea: nu prin forțarea vulnerabilității, ci prin construirea suficientă de siguranță pentru ca omul să poată spune, treptat:
„Asta se întâmplă în mine. Mi-e greu să îți arăt, dar am nevoie să fii aici cu mine.”
În acest punct, emoția nu mai este doar o experiență individuală. Devine o cale către conectare.